Sfantul Ioan Gura de Aur - LA DUMINICA TUTUROR SFINŢILOR

din „Cuvantari la Praznice Imparatesti”
Sfantul Ioan Gura de Aur, 1942

CUVÂNT
LA
DUMINICA TUTUROR SFINŢILOR

„Lauda la toti sfintii din toata lumea care au suferit mucenicia”

N-au trecut şapte zile de când am prăznuit sfinţita sărbătoare a Rusaliilor si iarăşi a venit la noi cor de mucenici, dar ‘mai bine spus ta¬bără şi oaste de mucenici aşezată în ordine de bătaie, întru nimic mai mică decât tabăra în¬gerilor pe care a văzut-o patriarhul Iacov, ci deopotrivă egală cu ea.

In adevăr mucenicii şi îngerii se deosebesc unii de alţii numai prin nume, dar sânt uniţi prin fapte; îngerii locu¬iesc cerul, dar şi mucenicii; neîmbătrâniţi si ne¬muritori sânt îngerii, dar şi pe aceasta o vor dobândi-o şi mucenicii. Poate îmi vei spune: îngerii au avut, parte de o fire netrupească! Şi ce-i cu asta?

Chiar dacă mucenicii sânt îmbră¬caţi în trup, totuşi acesta-i nemuritor; dar, mai vârtos, chiar înainte de nemurire, moartea lui Hristos împodobeşte trupurile lor mai bine de¬cât nemurirea.

Nu este atât de strălucitor cerul împodobit fiind cu mulţimea stelelor, pe cât sânt de împodobite trupurile mucenicilor cu mulţi¬mea ranelor. Astfel pentru că au murit, pentru aceasta au luat mai mult; au luat premii chiar mai înainte de nemurire, fiind încununaţi prin moarte.

„Micsoratu-l-ai cu putin decat ingerii cu slava si cu cinste l-ai incununat” spune David despre firea obştească a oamenilor. Dar după ce a venit Hristos, după ce a osândit moar¬tea prin moarte, a restituit acest „puţin”. Eu, însă, nu afirm aceasta pe temeiul celor de mai sus, ci afirm că chiar acest defect al morţii a ajuns un avantaj, căci dacă n’ar fi fost muri¬tori, n’ar fi ajuns mucenici.

Prin urmare, dacă n’ar fi fost moarte n’ar fi, fost coroană; dacă n’ar fi fost moarte, n’ar fi fost mucenicie; dacă n’ar fi fost moarte , Pavel n’ar fi putut sa zică: ”în fiecare zi mor; mărturie de asta îmi este lauda voastră, pe care o am în Hristos Iisus”.

Dacă n’ar fi fost moarte şi stricăciune, n’ar fi putut Pavel să zică.: „Mă bucur în suferinţele mele pentru voi şi împlinesc în trupul meu lip¬surile suferinţelor lui Hristos”.

Sa nu ne în¬tristăm deci, că am fost făcuţi muritori, ci să mulţumim că prin moarte ne-a fost deschis sta¬diul muceniciei, prin stricăciune am primit pri¬cina premiilor, prin ele avem prilejul luptelor.

Vezi înţelepciunea lui Dumnezeu! Cel mai mare dintre rele, începutul nenorocirii noastre, intro-dus de diavol, adică moartea, pe aceasta a schimbat-o spre cinstea si slava noastră, ducând prin ea pe atleţii evlaviei spre premiile muceni¬ciei.

Ce dar? Vom mulţumi diavolului pentru moarte? Să nu fie! căci această faptă de ispravă nu este consecinţa intenţiei diavolului, ci este harisma înţelepciunii lui Dumnezeu. Diavo¬lul a introdus moartea ca să piardă şi să curme orice nădejde de mântuire prin aducerea ei pe pământ. Hristos, însă, luând-o a schimbat -o şi prin ea ne-a urcat iarăşi la cer.

Nimeni să nu ne osândească dacă am numit ceata mucenicilor cor si oaste aşezată în ordine de bătaie, două numiri contrare, date unuia şi aceluiasi lucru, căci corul şi oastea sânt noţiuni contrare, dar aici amândoi s’au unit.

Mucenicii, ca nişte cântăreţi, mergeau cu plăcere spre chi¬nuri, şi ca nişte luptători, au arătat toată vite¬jia şi răbdarea şi au învins pe duşmani. Dacă te vei uita, la natura celor făcute, atunci cele să-vârşite sânt luptă şi războiu; dar dacă vei cer¬ceta starea sufletească a celor ce s’au săvârşit, atunci cele săvârşite sânt coruri, banchete, prăznuiri şi cea mai mare plăcere.

Vrei să afli că faptele mucenicilor sânt mai înfricoşătoare decât războiul?

Ce este oare în¬fricoşător în războiu? Ostile stau aşezate fată’n faţă, cu armele strălucitoare, luminând pămân¬tul; dau drumul la nori de săgeţi, care acopăr de pretutindenea cu mulţimea lor văzduhul; râuri de sânge curg pe pământ şi peste tot ca¬davre de soldaţi căzuţi la pământ unii peste al¬ţii ca spicele în timpul secerişului.

Haide dar să te duc de aici la lupta mucenicilor! Şi aici două oştiri stau faţă ‘n faţă: una a mucenicilor, alta a tiranilor.

Tiranii sunt inarmaţi, iar mucenicii se luptă cu trupul gol; victoria este insa a celor goi, nu a celor înarmaţi.

Cine oare nu s’ar minuna de faptul că cel biciuit biruieste pe cel ce biciuieşte, cal legat pe cel deslegat, cel dat pradă flăcărilor pe cel ce aruncă în foc, cel ucis pe cel ce ucide?

Ai văzut că luptele mucenici¬lor sânt mai înfricoşătoare decât luptele osta¬şilor ? Acestea deşi înfricoşătoare, totuşi se să¬vârşesc în chip firesc; acelea, însă, covârşesc întreaga fire şi întreaga ordine a lucrurilor, ca să cunoşti că faptele de vrednicie săvârşite sânt opera harului lui Dumnezeu.

Totuşi cât este de neegală această luptă! Cât de mult nesocotesc aceste lupte legile militare! In lupte, amândouă oştirile sânt înarmate; aici, însă, nu-i aşa, ci una este neînarmată, iar cealaltă înarmată.

Şi iarăşi, în lupte, amândouă ostile pot să ridice manile una contra alteea, dar aici una are manile legate, iar cealaltă loveşte cu toată liberta¬tea si puterea; şi după cum într’o stăpânire tiranică judecătorii îşi păstrează dreptul de a face rău, iar drepţilor mucenici le dă să su¬fere în chip rău, tot astfel lovesc şi pe sfinţi; dar nici aşa nu-i birue, ci fiind biruiţi, după această luptă neegală, pleacă.

Şi se întâmplă acelas lucru ca şi cu un luptător căruia i s’ar porunci să lupte cu trupul gol, după ce i se rupe lancea, şi i se pune jos pavăza; dar el, cu toate că este lovit şi bătut, cu toate că primeşte de pretutindenea nenumărate răni, totuşi ar ridica trofeul.

Şi mucenicii în acelaş chip biruiau, deşi erau aduşi goi, cu manile le¬gate la spate şi erau de pretutindenea bătuţi şi strujiţi.

Cei cari au primit rănile, aceia au înăl¬ţat trofeul, contra diavolului! Şi după cum oţe¬lul lovit nu cedează, nici nu se moaie, ci ferul care bate se strică, tot astfel şi sufletul sfinţilor, cu toate că primeau atât de multe chinuri, nu sufereau nimic cumplit, ci se sfărâma puterea celor cari loveau şi îi alunga din lupte pe chi¬nuitori în chip ruşinos şi batjocoritor, după multe şi nesuferite răni.

Ii legau pe mucenici la butuc, le găureau coastele, făceau brazde adânci în trupurile lor, ca şi cum ar fi arat un ogor şi n’ar fi spintecat trupuri.

Puteai să vezi coapse desfăcute, coaste deschise, piepturi sfâşiate. Dar cu toate acestea acele fiare mâncătoare de sân¬ge, în nebunia lor, nu se opreau aici, ci coborându-i de pe butuc, îi întindeau pe grătare de fier, sub care erau cărbuni aprinşi. Şi puteai să vezi acum iarăşi privelişti mai cumplite decât cele dintâi; două feluri de picături curgeau din tru¬purile lor: unele de sânge, ce curgea, iar altele de cărnuri topite.

Sfinţii, însă, stând pe căr¬buni, ca pe trandafiri, priveau cu plăcere la cele întâmplate.

Tu dar, când auzi de grătar de fier, adu-ţi aminte de scara aceea spirituală întinsă de la pământ la cer, pe care a văzut-o patriarhul Iacov. Pe aceea se coborau îngerii, pe aceasta se urcă ucenicii; pe amândouă, însă, Domnul se sprijinea.

Sfinţii aceştia n’ar fi suportat dure¬rile, dacă n’ar fi fost rezemaţi de ea. Este clar orişicui că pe aceea se suie şi se pogoară îngeri, iar pe aceasta urcă şi mucenici. Cum aşa? Aceia se trimit ca să servească celor ce aveau să moştenească mântuirea, iar aceştia, ca niş¬te atleţi încununaţi si izbăviţi de lupte, plecau către conducătorul luptelor.

Să nu ascultăm cu indiferenţă cele spuse când auzim că au fost puse sub trupurile strujite ale mucenicilor cărbuni aprinşi, ci să ne gândim ce simţim când ne cuprinde vreo fierbinţeală.

Atunci socotim că viaţa este cu neputinţă de trăit, ne supărăm, sântem nemulţumiţi, ne necăjim ca nişte copii mici, socotind că acea fier¬binţeală, cu nimic nu este mai mică decât ghe¬ena.

Mucenicii, însă, nu erau cuprinşi numai de fierbinţeală, ci îi înconjurau din toate părţile flăcările, scântei săreau pe răni şi muşcau din ele mai cu cruzime decât o fiară sălbatecă; cu toate acestea ei, ca nişte oameni de otel, cari văd petrecându-se acestea în corpuri străine, stăruiau în cuvintele mărturisirii lor, cu bărbă¬ţie si cu curajul cuvenit lor, rămâneau neschimbători prin toate încercările, şi arătau cu stră¬lucire bărbăţia lor şi harul lui Dumnezeu.

Aţi văzut de multe ori la răsărit, când soarele răsare si sloboade raze la fel cu sofranul?

Tot aşa erau şi corpurile sfinţilor ca nişte raze la fel cu sofranul. Şiroaie de sânge curgeau din toate părţile corpurilor lor si luminau trupurile lor mai mult decât luminează soarele cerul, îngerii, când vedeau acest sânge, se bucurau, de¬monii se înfricoşau si însuşi diavolul se cutremura.

Ceea ce se vedea nu era numai sânge, ci sânge mântuitor, sânge sfânt, sânge vrednic de ceruri, sânge care udă necontenit plantele cele bune ale Bisericii. Diavolul a văzut sângele şi s’a înfricoşat, căci şi-a amintit de celălalt sânge al Stăpânului.

Din pricina sângelui Dom¬nului a curs si sângele mucenicilor. Căci din momentul în care coasta Stăpânului s’a îm¬puns, vezi nenumărate coaste împunse.

Cine voind oare să se facă părtaş patimilor Stăpâ¬nului şi să se asemene morţii lui Hristos nu şi-ar fi lepădat cu multă plăcere hainele ca să intre în aceste lupte?

Răsplătirea este îndestu¬lătoare, cinstea este cu mult mai mare decât durerile, ia,r răsplata covârşeşte luptele chiar înainte de a intra în împărăţia cerurilor. Aşa dar să nu ne înfricoşăm când auzim că cutare a suferit mucenicia, ci să ne înfricoşăm când au¬zim că cutare s’a moleşit si a pierdut astfel de premii ce-i stăteau înainte.

Iar dacă vrei să auzi şi pe acelea primite de mucenici după aceste lupte, apoi trebue să ştii ca nici un cuvânt nu poate să le înfăţişeze.

Apostolul spune că ”nici ochiul nu le-a văzut, nici urechea nu le-a auzit, nici la inima omului nu s’au suit acelea pe care le-a pregătit Dumnezeu celor cari Il iubesc pe El”.

Nimeni dintre oa¬meni nu L-a iubit aşa de mult pe Hristos ca mucenicii.

Totuşi nu vom tăcea prin faptul că măreţia bunătăţilor gătite mucenicilor covârşe¬şte cuvântul si mintea, ci vom încerca să vă ară¬tăm, destul de slab, atât cât este cu putinţă nouă să spunem, iar vouă să auziţi, fericirea ca¬re i-a primit acolo.

Am spus: destul de slab, de¬oarece numai aceia cari s’au bucurat de această încercare o vor cunoaşte lămurit. Mucenicii su¬făr într’o clipeală de timp aceste dureri cumplite şi nesuferite; dar după izbăvirea de aici se urcă la ceruri, mergând înaintea lor îngerii, iar arhan¬ghelii făcându-le suită, îngerii şi arhanghelii nu se ruşinează de ei, ci ar prefera să facă to¬tul, pentru ei, pentru că şi aceia au preferat să sufere toate pentru Stăpânul lor Hristos.

Când mucenicii se urcă la cer, toate acele sfinte pu¬teri aleargă împreună cu ei. Dacă atunci când soseşte în oraş atleţi străini, tot poporul se re¬varsă de pretutindeni şi inconjurându-i exami¬nează cu atenţie vigoarea mădularelor lor, cu cât mai mult, când urcă la ceruri atleţii evla¬viei, vor alerga împreună îngerii şi se vor re¬vărsa de pretutindenea toate puterile cele de sus ca să le examineze cu atenţie rănile lor.

Şi-i primesc şi-i îmbrăţişează pe toţi cu multă bucurie, ca pe nişte viteji, cari se întorc din război si din luptă cu multe trofee şi victorii. După aceea îi duc cu mult alai la Impăratul cerurilor, la scaunul acela plin de multă slavă, unde sânt Heruvimii si Serafimii.

După ce ajung acolo şi după ce se închină, Celui care stă pe scaun, se bucură de mai multă primire decât de la îngeri si de la arhangheli. Domnul nu-i pri¬meşte ca pe robi (deşi si aceasta este cea mai mare cinste şi nu se poate găsi alta asemenea ei), ci ca pe prieteni ai Lui. Căci zice Domnul: „Voi sânteţi prietenii mei!”

Şi pe bună dreptate, căci El iarăşi spune: „Mai mare decât aceasta nimeni nu are oa cineva să-şi pu¬nă sufletul lui pentru prietenii lui”.

Aşa dar de vreme ce mucenicii au arătat cea mai mare dragoste, Domnul îi primeşte, iar ei se bucură de slava de acolo, se unesc cu corurile şi iau parte la cântările cele de taină. Căci dacă atunci când erau în trupuri luau parte la acel cor în timpul împărtăşirii tainelor, cântând împreună cu Heruvimii cântarea cea întreit sfânta, după cum voi cei iniţiaţi ştiţi, cu atât mai mult acum participă la acele strigăte de bucurie, după ce au primit cu multă încredere pe împreună corişti.

Nu vă înfricoşaţi oare de mucenicie înainte de a auzi acestea?

Nu doriţi oare acum muceni¬cia?

Nu vă pare rău oare că acum nu mai este timp de mucenicie?

Cu toate acestea să ne exer¬cităm ca în timp de mucenicie.

Ei au dispretuit viata; tu dispretuieste desfatarea.

Ei au aruncat in foc trupurile; tu arunca banii in mainile săracilor.

Ei au calcat peste carbuni; tu stinge flacara poftei.

Impovărătoare sant acestea, dar şi folositoare.

Nu te uita la greută¬ţile de acum, ci la bunătăţile viitoare; nu te uita la greutăţile ce-ti stau în faţă, ci la bunătăţile nădăjduite; nu la patimi, ci la premii; nu la nevoinţe, ci la coroane; nu la sudori, ci la răs¬plătiri ; nu la suferinţe, ci la răsplăţi; nu la focul care arde, ci la împărăţia care stă înain¬te; nu la muncitorii cari stau împrejur, ci la Hristos care încununează.

Cea mai bună metodă şi cea mai uşoară cale către virtute este a nu te uita numai la oste¬nele, ci si la premiile unite cu ostenele: nu te uita la ele în chip separat.

Aşa dar când vei voi să dai milostenie, nu te uita la cheltuiala ba¬nilor, ci la strângerea dreptăţii.

„A risipit, a dat săracilor, dreptatea lui rămâne in veacul veacului”.

Nu te uita la bogăţia care se de¬şartă, ci uită-te la vistieria care creşte.

Dacă vei posti, nu te gândi la traiul rău care vine din post, ci la odihna care răsare din traiul cel rău.

Dacă vei priveghea rugându-te, nu te uita la oboseala care vine din priveghere, ci gânde-şte-te la încrederea, care răsare din rugăciune.

Tot astfel fac şi soldaţii; nu se uită la rane, ci la răsplăţi; nu la junghieri, ci la victorii; nu la morţii cari cad, ei la vitejii încununaţi.

Tot astfel si cârmacii corăbiilor văd înaintea valu¬rilor porturile, înaintea naufragiilor afacerile ce le fac pe mare, înaintea greutăţilor de pe mare bunătăţile ce le au după ce traversează marea.

Aşa fă şi tu; gândeşte-te ce lucru bun este ca în adâncul nopţii, când toţi oamenii, fia¬rele şi dobitoacele dorm, când totul este cuprins de o linişte adâncă, atunci numai tu să fii treaz si să stai de vorbă cu încredere cu Stăpânul de obşte al tuturora!

Imi vei spune poate: Dar somnul este dulce!

Nimic însă nu-i mai dulce decât rugăciunea!

Dacă vei vorbi cu el în deo¬sebi vei putea săvârşi multe, căci nimeni nu te supără, nimeni nu te îndepărtează de rugă¬ciune ; şi timpul îţi este într’ajutor ca să dobân¬deşti ceea ce vrei.

Când eşti culcat pe aşternut moale şi te leneveşti să te scoli şi te întorci pe partea cealaltă, gândeşte-te la mucenicii de azi cari au stat pe grătar de fier? N’aveau aşezat sub ei aşternut, ci dedesubtul lor erau aşternuţi cărbuni aprinşi!

Aici voesc să termin cuvântul pentru ca să plecaţi de aici având proaspătă şi înfloritoare amintirea grătarului si să vă adu¬ceţi aminte de el ziua şi noapte. Dacă am avea în minte pururea grătarul acela, chiar dacă ne-ar ţinea nenumărate legături, vom putea pe toate cu uşurinţă să le rupem şi să ne sculăm la rugăciune.

Să zugrăvim dar pe latul inimii noastre nu numai acel grătar, ci şi pe celelalte munci ale mucenicilor. Si după cum cei cari înfrumuse¬ţează casele lor, le împodobesc peste tot cu zugrăveli înflorite, tot astfel şi noi pe pereţii min¬tii noastre să zugrăvim muncile mucenicilor.

Zugrăveala caselor este nefolositoare, dar aceasta are câştig; n’are nevoie de bani, nici de cheltuială, nici de vreun meşteşug, ci în locul tuturor este destul să se folosească de râvnă si de o gândire vitează şi trează şi prin ele, ca, prin cea mai îndemânatecă mână, să zugră¬vească muncile lor.

Să zugrăvim aşa dar în su¬flet pe cei cari au fost aşezaţi pe tigăi de fript, pe cei cari au fost întinşi pe cărbuni aprinşi, pe cei aruncaţi în căldări de fiert, pe cei înecaţi în mare, pe cei strujiţi, pe cei întinşi pe roată, pe cei aruncaţi în prăpastie, pe cei cari s’au lup¬tat cu fiarele sălbatice, pe cei duşi în râpi adânci şi în sfârşit pe cei cari şi-au sfârşit viata aşa cum fiecare a avut parte, ca prin varietatea acestei picturi, făcându-ne strălucitoare casa noastră, să o facem locaş potrivit Impăratului cerurilor.

Dacă Domnul va vedea astfel de pic¬turi în mintea noastră, va veni împreună cu Tatăl şi-şi va face locuinţă în noi împreună cu Duhul Sfânt.

Mintea noastră va fi atunci casă împărătească şi nici un gând ne la locul lui nu va putea să intre în ea, de vreme ce amintirea mucenicilor se află în noi pururea ca o pictură înflorită, slobozind multă strălucire, iar Dumnezeu, Impăratul tuturora, trăind pururea în noi. Astfel dar primind pe Hristos încă de pe pământ, vom putea, după plecarea de aici, sa fim primiţi în corturile cele veşnice, pe care să dea Dumnezeu ca noi toţi să le dobândim, prin harul şi iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, prin care şi cu care Ta¬tălui slava împreună cu Sfântul şi de viaţă fă¬cătorul Duh, în vecii vecilor, Amin.

Despre cinstirea sfinţilor şi a îngerilor - Parintele Cleopa

Predică la Duminica I după Rusalii ( a Tuturor Sfinţilor )
Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel (Psalm 67, 36)
Iubiţi credincioşi,
Aţi auzit în Sfînta şi dumnezeiasca Scriptură zicîndu-se: Prin sfinţii care sînt pe pămîntul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru dînşii (Psalm 15, 3). Tocmai de aceea, noi, creştinii ortodocşi, cinstim pe sfinţii lui Dumnezeu, ştiind că Dumnezeu săvîrşeşte în chip minunat voile Sale cu dînşii. Trebuie de la început să vă spun că Biserica Ortodoxă face deosebire între adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu, şi venerare sau cinstire, pe care o dăm sfinţilor şi îngerilor Lui, care slujesc la mîntuirea sufletelor noastre. La aceasta ne învaţă şi Sfîntul Apostol Pavel zicînd: Îngerii nu sînt oare toţi duhuri slujitoare, trimişi ca să slujească pentru cei ce vor fi moştenitorii mîntuirii? (Evrei 1, 14). Iar scopul cultului sfinţilor este de a lăuda pe Dumnezeu prin ei, după mărturia Sfintei Scripturi care ne îndeamnă la aceasta zicînd: Lăudaţi pe Dumnezeu întru sfinţii Lui (Psalmi 159, 1).
Aşadar, noi cinstim pe sfinţi şi aducem laudă lui Dumnezeu direct şi indirect. Mîntuitorul nostru Iisus Hristos ne arată că cine cinsteşte pe sfinţi, pe El Îl cinsteşte, căci a zis: Cine vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte (Matei 10, 40).
Noi venerăm pe sfinţi, pentru că ei sînt prieteni ai lui Dumnezeu, după mărturia Mîntuitorului care a zis către sfinţii Săi ucenici: Voi sînteţi prietenii Mei (Ioan 15, 14). Şi în alt loc al dumnezeieştii Scripturi ni se arată că sfinţii sînt prietenii lui Dumnezeu, zicînd: A crezut Avraam lui Dumnezeu şi i s-a socotit lui spre dreptate şi prietenul lui Dumnezeu s-a chemat (Iacob 2, 23; Romani 4, 3; Facere 15, 6; Psalmi 138, 17; Isaia 41, 8).
Noi cinstim pe sfinţii lui Dumnezeu şi cerem ajutor lui Dumnezeu prin ei, căci: Sfinţii vor judeca lumea (I Corinteni 6, 2). Prin sfinţi nu înţelegem pe cei ce se numesc creştini doar cu numele; ci pe cei care s-au desăvîrşit prin fapte bune şi au urmat întru totul lui Hristos. Căci Mîntuitorul numai Apostolilor şi celor asemenea lor a zis: Adevărat grăiesc vouă, că voi cei ce aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, cînd Fiul Omului va şedea pe scaunul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune, judecînd cele douăsprezece seminţii al lui Israel (Matei 19, 28).
Cinstim pe sfinţii lui Dumnezeu căci ei, prin puterea lui Dumnezeu, fac minuni mari preaslăvite, după cum au făcut Moise, Ilie, Daniel, Sfinţii Apostoli Petru, Pavel, Ioan Evanghelistul şi toţi ceilalţi apostoli şi sfinţi despre ale căror fapte şi minuni arată Sfînta Scriptură şi Sfînta Tradiţie a Bisericii lui Hristos.
Cinstim pe sfinţi şi le cerem ajutor în necazuri căci ei se roagă pentru noi şi rugăciunea lor este primită de Dumnezeu. Ascultă ce zice Dumnezeu lui Abimelec, regele Gherarei, cînd acesta, din neştiinţă, voia să ia de soţie pe soţia lui Avraam: Dă înapoi femeia omului aceluia, că este prooroc şi se va ruga pentru tine, şi vei fi viu. Iar de nu o vei da înapoi, să ştii bine că ai să mori şi tu şi toţi ai tăi (Facere 20, 7).
Auzi ce zice Dumnezeu către Elifaz Temaniteanul şi cei doi prieteni ai lui, care supăraseră pe sfîntul şi dreptul Iov: Acum luaţi şapte viţei şi şapte berbeci şi duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi-le pentru voi ardere de tot; iar robul Meu Iov să se roage pentru voi. Din dragoste pentru el voi fi îngăduitor, ca să nu Mă port cu voi după nebunia voastră, întrucît n-aţi vorbit despre Mine aşa de drept cum a vorbit robul Meu Iov. Şi au făcut cum le spusese Domnul, şi Domnul a primit rugăciunea lui Iov (Iov 42, 8-9).
Iată ce zice Sfîntul Apostol Pavel: Mulţumesc Dumnezeului meu, ori de cîte ori îmi amintesc de voi, căci pururea în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toţi, cu bucurie (Filipeni 1, 3-4). Altă dată zice: Mulţumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toţi şi vă pomenim în rugăciunile noastre, aducîndu-ne aminte neîncetat înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl nostru de lucrul credinţei voastre (I Tesaloniceni 1, 2-3). În alt loc iarăşi zice: Pentru aceasta ne şi rugăm pururea pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă facă vrednici de chemarea Sa (II Tesaloniceni 1, 11). Şi iarăşi: Nu încetez a mulţumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele ca Dumnezeu... să vă dea vouă duhul înţelepciunii... (Efeseni 1, 16-17). Sau: Aceasta şi cerem în rugăciunea noastră: desăvîrşirea voastră (II Corinteni 13, 9). Acelaşi Apostol Pavel îi scrie şi lui Timotei: Mulţumesc lui Dumnezeu, pe Care Îl slujesc, ca şi strămoşii mei, într-un cuget curat că te pomenesc neîncetat, zi şi noapte, în rugăciunile mele (II Timotei 1, 3).
Deci, fraţii mei, cîtă datorie avem noi de a cinsti şi a ne ruga sfinţilor şi îngerilor, dacă ei sînt prietenii lui Dumnezeu (Ioan 15, 14), cetăţeni ai casei lui Dumnezeu (Efeseni 2, 19), slugi ale lui Dumnezeu (II Timoteni 1, 3); Psalmi 102, 21; 103, 5; Luca 16, 22; Evrei 1, 7) şi au putere de la Dumnezeu ca să facă mari şi înfricoşate minuni (Ieşire 7, 10; Evrei 11, 29; 11, 35; Luca 9, 1-2). Îngerii au vestit oamenilor zămislirea şi naşterea Mîntuitorului (Matei 1, 20-21; Luca 1, 30); Învierea Domnului (Matei 28, 5-7); Înălţarea la cer şi a doua venire (Fapte 1, 11); zămislirea Sfîntului Ioan Botezătorul (Luca 1, 13-17) şi alte nenumărate taine ale lui Dumnezeu către neamul omenesc.
Sfinţii şi îngerii, se roagă pentru noi (Ieşire 32, 31-32); aud rugăciunile noastre (II Petru 1, 15; Daniel 10, 11; Luca 16, 27); duc rugăciunile noastre înaintea lui Dumnezeu pentru noi (Apoc. 5, 8-14).
Sfinţii au posibilitatea în cer de a sluji la Dumnezeu pentru oameni şi a contribui la mîntuirea acestora. Acest lucru ni-l arată luminat dumnezeiasca Scriptură, zicînd: Şi cînd a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrîni au căzut înaintea Mielului, avînd fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămîie, care sînt rugăciunile sfinţilor (Apocalipsă 5, 8).
Aşadar, fraţii mei, prea întunecat la minte şi prea orbit la înţelegere să fie cineva ca să nu înţeleagă cît de mare este datoria noastră, a creştinilor, de a ne ruga, de a cinsti şi de a chema în ajutor pe sfinţii şi îngerii lui Dumnezeu, în rugăciunile noastre care le facem zi şi noapte înaintea lui Dumnezeu.
Să punem o întrebare. Este cunoscut numărul sfinţilor? Dar al îngerilor? Nimeni nu ştie numărul sfinţilor şi al îngerilor. Despre numărul lor spune Sfînta Scriptură: Număra-voi pe ei şi mai mult decît nisipul se vor înmulţi (Psalm 138, 18). Arătînd şi stăpînirea lor asupra diavolilor şi a patimilor zice: Foarte s-a întărit stăpînirea lor". Necunoscut este şi numărul îngerilor lui Dumnezeu cum ne arată Sfînta Scriptură: Cine poate să numere oştile sale? (Iov 25, 3; Psalm 67, 18; Daniel 7, 10).
Dacă poate mult rugăciunea stăruitoare a unui drept care se lucrează (Iacob 5, 16), oare cît poate rugăciunea milioanelor de sfinţi înaintea lui Dumnezeu, care L-au mărturisit înaintea oamenilor şi şi-au pus sufletul pentru El? Dacă numai un prieten al lui Dumnezeu, Avraam, a avut atîta trecere la Dumnezeu, ca să mijlocească pentru Lot, nepotul său, împreună cu cei din Sodoma şi Gomora (Facere 18, 30-33; 19, 1-28) apoi cîtă trecere au înaintea lui Dumnezeu toţi sfinţii care L-au iubit, I-au slujit şi şi-au pus sufletul pentru dragostea Lui?
De aceea, fericiţi şi de trei ori fericiţi sînt acei creştini care cinstesc pe sfinţii lui Dumnezeu, le cer ajutor în rugăciuni şi îi pun mijlocitori către Dumnezeu în această viaţă de pe pămînt. De asemenea, amar de acei creştini rătăciţi de la adevărata credinţă, care nu cinstesc şi nu pun rugători pe sfinţi şi pe îngeri către prea veşnicul şi înduratul Dumnezeu. Unii ca aceştia vor avea multă ruşine şi amară durere cînd va veni Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, înconjurat de toţi îngerii şi sfinţii Lui, ca să judece viii şi morţii şi să răsplătească fiecăruia după faptele sale (Zaharia 14, 5; Matei 16, 27; Psalmi 61, 11; 27, 6; Proverbe 24, 12; Romani 2, 6; Ieremia 17, 10; 32, 19; Înţelepciunea lui Sirah 17, 18; Matei 25, 31).
Iubiţi credincioşi,
Biserica Ortodoxă cinsteşte în chip deosebit pe sfinţi şi îngeri, rînduindu-le în calendar cîte o zi anuală de prăznuire, slujbe speciale la biserică, rugăciuni şi icoane pictate cu chipul şi numele lor. Celor mai renumiţi dintre sfinţi, precum: Maica Domnului, Sfîntul Ioan Botezătorul, Sfinţii Apostoli, Sfinţii Trei Ierarhi Vasile, Grigorie şi Ioan Gură de Aur, Sfinţii Ierarhi Nicolae şi Spiridon, mari făcători de minuni, Sfinţii Mari Mucenici Gheorghe şi Dimitrie, Varvara şi Ecaterina şi mulţi alţii se bucură de un cult deosebit. Slujba lor este mai bogată, cu priveghere, cu litie şi acatist, iar sărbătorile lor se prăznuiesc cu multă evlavie. În numele sfinţilor mari se zidesc biserici, devenind astfel protectorii acestor locaşuri şi localităţi. De asemenea, majoritatea credincioşilor noştri poartă nume de sfinţi, pe care le primesc din botez şi sînt încredinţaţi de mici în grija sfinţilor respectivi, cărora le cer ajutor în toate încercările vieţii.
Dar, întrucît o mare parte din sfinţi şi cuvioşi au rămas necunoscuţi, nefiind trecuţi în vechile sinaxare şi martirologii creştine, Biserica Ortodoxă a rînduit ca o dată pe an, prima Duminică după Rusalii să fie închinată în cinstea tuturor sfinţilor, cunoscuţi şi necunoscuţi, de la Hristos pînă astăzi. Această cinstire comună a tuturor sfinţilor o săvîrşim în Duminica de astăzi, denumită "Duminica Tuturor Sfinţilor". Între aceştia, se cinstesc mai multe sute de sfinţi şi cuvioşi români, cei mai mulţi necunoscuţi.
După ce am arătat la început de ce trebuie să cinstim pe sfinţi, să vedem acum cine poate fi cinstit ca sfînt? Sfinţii fiind creştini desăvîrşiţi în rugăciune, în smerenie, în înfrînare şi mai ales în dumnezeiasca dragoste, mulţi dintre ei primeau daruri duhovniceşti deosebite încă din viaţă. Astfel unii aveau darul rugăciunii inimii, cea mai înaltă rugăciune creştină. Alţii aveau darul lacrimilor, al înfrînării, al tăcerii duhovniceşti, al smereniei şi al desăvîrşitei iubiri pentru toată zidirea. Alţi sfinţi se învredniceau de daruri miraculoase, văzute, ca: vindecarea bolilor, cunoaşterea celor viitoare, înţelegerea gîndurilor, izgonirea duhurilor necurate. Încă şi după mutarea din trup moaştele lor rămîn întregi, nestricate şi fac vindecări miraculoase cu cei bolnavi. De aceea moaştele sfinţilor sînt venerate de credincioşi, care primesc sănătate, binecuvîntare şi ajutor.
Deci sfinţi pot fi cei care au dreapta credinţă, care duc pe pămînt viaţă cu totul sfîntă, cei care iubesc desăvîrşit pe Dumnezeu şi pe oameni, cei care se roagă neîncetat cu adînc de smerenie şi sînt gata să-şi dea şi viaţa pentru Biserică. Semne ale sfinţeniei sînt darurile facerii de minuni.
De aceeaşi cinstire se bucură în Biserică şi în casele credincioşilor noştri Sfinţii Îngeri. Mai ales Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil sînt deosebit de cinstiţi, iar prin sate şi oraşe se află numeroşi creştini care le poartă numele şi biserici înălţate în cinstea lor.
Sfinţii în Biserica Ortodoxă se împart în mai multe cete, şi anume: Ceata apostolilor care au vestit Evanghelia lui Hristos pe pămînt; ceata proorocilor şi a drepţilor Vechiului Testament; ceata ierarhilor şi a învăţătorilor a toată lumea, care au apărat Biserica şi dogmele credinţei ortodoxe; ceata mucenicilor, adică a celor ce şi-au vărsat sîngele pentru dreapta credinţă în Hristos; ceata Cuvioşilor Părinţi, adică a sfinţilor călugări şi sihaştri purtători de Dumnezeu, care s-au nevoit prin mînăstiri prin peşteri şi pustietăţi, în post şi neîncetată rugăciune. Ultima ceată este ceata fericiţilor şi a tuturor drepţilor, care au bineplăcut lui Dumnezeu pe pămînt, ca orfani, văduve, copii nevinovaţi, călugări şi preoţi evlavioşi, credincioşi dreptmăritori, care au răbdat cu bărbăţie necazurile, bolile şi ispitele vieţii pămînteşti.
Dar cei mai sfinţi în împărăţia lui Dumnezeu sînt: Preasfînta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria, care se bucură de un cult deosebit de supravenerare, şi Sfîntul Ioan Botezătorul. După învăţătura şi iconografia ortodoxă, Maica Domnului şi Sfîntul Ioan Botezătorul stau înaintea Preasfintei Treimi, de-a dreapta şi de-a stînga Mîntuitorului şi se roagă neîncetat pentru mîntuirea lumii.
Toţi sfinţii din cer cunoscuţi şi necunoscuţi, împreună cu cetele îngerilor cereşti, formează în cer biserica biruitoare. Iar totalitatea credincioşilor dreptmăritori de pe pămînt, care se luptă cu ispitele de tot felul ce vin de la diavolul, de la lume şi de la trup, formează aşa numita biserică luptătoare.
Sfinţii şi îngerii din cer au misiunea de a slăvi neîncetat pe Dumnezeu şi de a se ruga pentru biruinţa bisericii luptătoare de pe pămînt, ajutînd cel mai mult la mîntuirea sufletelor omeneşti. După cuvîntul Mîntuitorului: Bucurie mare se face în cer pentru un păcătos ce se pocăieşte! (Luca 15, 10), trebuie să înţelegem cît de mult se bucură sfinţii toţi şi îngerii pentru fiecare păcătos care se pocăieşte.
Dar să vorbim cîteva cuvinte şi despre sfinţii români care au odrăslit pe pămîntul ţării noastre din primele secole creştine şi pînă în zilele noastre.
Deşi se afirmă că Biserica Ortodoxă Română nu a canonizat oficial, de-a lungul istoriei sale, decît foarte puţini sfinţi locali, din cauza vitregiei veacurilor, reamintim că la noi, mai întîi poporul şi credincioşii canonizau pe sfinţi şi îi cinsteau după cuviinţă, iar Biserica îi recunoştea mai tîrziu de la sine. Însă trebuie să ştim că avem şi noi, din mila lui Dumnezeu, destui sfinţi, preoţi aleşi, ierarhi purtători de Hristos, voievozi apărători ai creştinismului, în frunte cu Ştefan cel Mare, şi mulţi oşteni martiri, care s-au jertfit pentru a apăra credinţa ortodoxă pe pămîntul ţării noastre.
De la primii episcopi sfinţi ai Tomisului din secolul al IV-lea, pînă la Sfinţii Ierarhi Calinic de la Cernica († 1868), şi Iosif cel Nou de la Partoş († 1656), canonizaţi în anii 1955-1956; de la sfinţii mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip, din secolul IV, descoperiţi în anul 1971 la Niculiţel-Dobrogea, pînă la marele domn martir Constantin Brîncoveanu cu cei patru fii ai săi, tăiaţi cu sabia pentru Hristos la 15 august 1714; de la primii cuvioşi călugări din Dobrogea şi Munţii Buzăului, începînd cu Sfîntul Ioan Cassian (c. 360 - c. 435), pînă la Cuviosul Iacob Hozevitul († 1960) şi cuviosul sihastru anonim descoperit în mai 1968 în incinta Mînăstirii Neamţ şi Cuviosul Paisie de la Neamţ († 1794), recent canonizat, constatăm că avem sute şi sute de sfinţi autohtoni, mulţi necunoscuţi de noi, care sînt scrişi în calendarul sfinţilor din cer şi se roagă lui Dumnezeu pentru noi toţi.
Iubiţi credincioşi,
Biserica lui Hristos este Biserica sfinţilor şi a martirilor. Ea a fost întemeiată pe jertfa Domnului de pe Cruce, pe învăţătura Apostolilor şi pe sîngele a peste zece milioane de martiri. Biserica dintotdeauna a născut sfinţi, a fost slujită de sfinţi. Biserica şi astăzi cere sfinţi, păstori cît mai sfinţi şi credincioşi cu viaţă sfîntă.
Dintre aceştia facem parte şi noi. Dar ca fii ai lui Dumnezeu după har şi fii ai Bisericii luptătoare de pe pămînt, sîntem datori să fim "următori lui Hristos", să trăim duhovniceşte pe pămînt, să ne facem vrednici de Împărăţia Cerurilor.
Ca fii sufleteşti ai sfinţilor care ne-au născut în Hristos sîntem datori să le urmăm credinţa lor dreaptă, să le urmăm viaţa lor sfîntă, dragostea lor pentru Dumnezeu, rîvna lor pentru Evanghelie, evlavia lor pentru sfînta rugăciune. Nu ne putem mîntui, dacă nu imităm după putere viaţa sfinţilor. Adică smerenia cuvioşilor, bărbăţia mucenicilor, rugăciunea sihaştrilor, sfinţenia drepţilor, curajul şi statornicia în credinţă a înaintaşilor, răbdarea părinţilor care ne-au născut, blîndeţea mamelor care ne-au crescut.
Să rîvnim cu stăruinţă acestor mîntuitoare virtuţi creştine. Noi nu ne socotim sfinţi, dar trăim şi ne mîntuim în Biserica sfinţilor. Ei ne sînt părinţi, rugători, ajutători în necazuri şi modele de urmat. Să părăsim mîndria, răutatea şi necredinţa care ucid sufletul şi să cerem ajutorul tuturor sfinţilor din cer, în frunte cu Maica Domnului, pe care îi cinstim astăzi. Ei aveau totul curat şi sfînt: şi trupul, şi mintea, şi cuvîntul, şi simţurile, şi sufletul. De aceea făceau minuni, de aceea izgoneau diavolii, de aceea trupurile lor rămîn nestricate şi vindecă mulţi bolnavi.
Deci, să ne pocăim de păcate, să imităm pe sfinţi, să ducem viaţă curată şi să le cerem întotdeauna ajutorul prin această scurtă rugăciune: "Toţi Sfinţii, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!"
Amin.

Acatistul Tuturor Sfintilor

Acatistul Tuturor Sfintilor

Condacul 1

Celor alesi ai lui Dumnezeu, Tuturor Sfintilor, care din veac au stralucit in toata lumea si au primit in cer cununi de slava, cantare de lauda aducem. Si ca cei ce aveti indrazneala catre Dumnezeu, din toate nevoile sloboziti-ne pe noi, ca sa graim catre voi: Bucurati-va, Sfintilor toti, rugatori fierbinti catre Dumnezeu, pentru toata lumea!

Icosul 1

Soborul ingeresc, micsorat prin caderea ingerilor celor cu trufie, s-a implinit iar de catre voi, toti Sfintii. In ziua praznuirii voastre, cetele ingeresti minunat va praznuiesc si pe toata lumea o cheama spre veselie duhovniceasca. Iar noi, urmand lor, cu bucurie graim catre voi:

Bucurati-va, sfintilor din veac, de Dumnezeu alesi si asezati in slava cea cereasca;
Bucurati-va, ca prin alegerea voastra, cu otenelile cele bune credinta ati savarsit;
Bucurati-va, ca prin faptele voastre cele cele bune, calea cea dreapta catre cer ne-ati aratat-o;
Bucurati-va, cei ce mai inainte de lagea lui Dumnezeu cea scrisa, dupa legea cugetului ati vietuit;
Bucurati-va, ca in urma Legii, cu evlavie viata ati savarsit;
Bucurati-va, cei din Legea noua, care luminat prin fapte bune ati stralucit;
Bucurati-va, cei ce in vremurile de pe urma, bine ati placut lui Dumnezeu, si plata cu cei dintai ati primit ;
Bucurati-va, ca de la necazurile cele pamantesti ati trecut la odihna cea cereasca;
Bucurati-va, ca v-ati invrednicit a vedea slava lui Dumnezeu cea negraita;
Bucurati-va, cei ce pururea va rugati pantru cei ce va cinstesc pe voi;
Bucurati-va, Sfintilor toti, rugatori fierbinti catre Dumnezeu, pentru toata lumea!

Condacul 2:

Vazandu-se, pe sine, Biserica lui Hristos cea drept- maritoare, infrumusetata cu o mare ceata de sfinti, ca niste prea frumoase flori de rai, luminat cinsteste pomenirea lor si impreuna cu ei cinsteste pe Preacurata Maica Domnului, preaslavind pe Cel nascut dintr-insa, Hristos Dumnezeul nostru, si cantandu-l Lui cantare de lauda: Aliluia

Icosul 2:

Mintii noastre, cereti-I de la Domnul lumina, Sfintilor placuti ai lui Dumnezeu, ca, lepadand slabiciunea cea omeneasca, cu inima si ci gandul sa ne inaltam la locasurile raiului cele de voi mostenite, iar noua fagaduite si sa glasuim catre voi cu bucurie asa:

Bucurati-va, stramosilor si patriarhilor din Legea veche, strabunii dupa trup ai lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu;
Bucurati-va, ca, prin binecuvantarea Domnului, s-a inmultit neamul vostru ca stelele cerului;
Bucurati-va, ca, in mijlocul vechiului intuneric al paganatatii, ati pastrat credinta cea dreapta in adevaratul Dumnezeu;
Bucurati-va, cei ce cu nadejde ati asteptat pe Rascumparatorul cel fagaduit;
Bucurati-va, ca din neamul vostru a stralucit prea luminoasa faclie, Nascotoare de Dumnezeu, Sfanta Fecioara Maria;
Bucurati-va, ca dintr-insa S-a nascut Biruitorul mortii si al iadului;
Bucurati-va, ca prin credinta voastra in Hristos, Cel ce avea sa vina, ati castigat mantuire;
Bucurati-va, ca, in locul blestemului celui de demult, binecuvantarea prin El ati primit;
Bucurati-va, cei ce si in iad venirea lui Hristos ati asteptat;
Bucurati-va, ca din chinurile iadului prin El v-ati izbavit;
Bucurati-va, caci cu slava la ceruri v-ati ridicat;
Bucurati-va, ca impreuna cu cetele ingeresti, in locasurile Tatalui ceresc v-ati salasluit;
Bucurati-va, Sfintilor toti, rugatori fierbinti catre Dumnezeu, pentru toata lumea!

Condacul 3:

Cu puterea Celui de sus umbriti fiind, Sfintilor, cu indrazneala v-ati intrarmat impotriva incepatorilor si stapanitorilor rautatii celei de sub cer;si biruind viclesugurile lor, toate inceputurile voatre cele bune le-ati savarsit cantand Atotputernicului, Iubitorului de oameni: Aliluia!

Icosul 3:

Avand, sfintilor prooroci, locasuri prea marite, in curtile casei Tatalui ceresc, si luminati fiind cu lumina cea cea pururea fiitoare a fetei lui Dumnezeu, va desfatati cu toti Sfintii, in fericirea cea negraita, de care noi pacatosii, dorind a fi partasi, va laudam pe voi asa:

Bucurati-va, sfintilor prooroci. Alesi de Dumnezeu inainte de nasterea voastra;
Bucurati-va, caci cu credinta ati slujit Domnului pana la intruparea lui Hristos;
Bucurati-va, ca din pruncie cu darul Sfantului Duh sunteti sfintiti;
Bucurati-va, cei trimisi de Domnul ca sa inteleptiti pe fiii lui Israel cel ce ratacise;
Bucurati-va, cei ce mai dinainte ati vestit preaslavita nastere a lui Hristos din Fecioara;
Bucurati-va, stelelor, care v-ati aratat soarelui celui adevarat;
Bucurati-va, ca pe imparatii lui Israel, cei calcatori de lege, i-ati mustrat;
Bucurati-va, cei ce toata necuratia omeneasca, cu sabia Cuvantului lui Dumnezeu, fara crutare ati taiat;
Bucurati-va, robi credinciosi ai Domnului, care toata voia Lui ati implinit;
Bucurati-va, cei ce inainte stapanitorilor fara frica adevarul ati vorbit;
Bucurati-va, cei ce in lume multe scarbe si necazuri ati rabdat;
Bucurati-va, cei ce intru slava cea vesnica, cu toti alesii, in cer praznuiti;
Bucurati-va, Sfintilor toti, rugatori fierbinti catre Dumnezeu, pentru toata lumea!

Condacul 4:

De viforul vietii izbavindu-va, Sfintilor toti, in odihna cea cereasca va aflati, in loc cu verdeata si de racoare, unde sunt raurile dulcetii celei nespuse, hrana slavei lui Dumnezeu cea nestricacioasa, cantarile si glasurile celor ce praznuiesc acolo; si voi cu toate puterile ingeresti va veseliti, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4:

Ochii n-au vazut, urechea n-a auzit si in inima omului pamantesc n-a intrat, bucuria si dulceata in care voi acum va desfatati, Sfintilor Apostoli. Pentru aceasta, cu buna cucernicie, graim catre voi:

Bucurati-va, Sfintilor Apostoli, care, cu Ioan Botezetorul, sunteti mai aproape statatori, de prestolul Sfintei Treimi;
Bucurati-va, cei ce ati vestit lumii taina rascumpararii noastre;
Bucurati-va, cei ce cu lumina credintei lui Hristos ati luminat popoarele cele intunecate ;
Bucurati-va, cei ce ati semanat in inimile oamenilor samanta Cuvantului lui Dumnezeu;
Bucurati-va, ca roada ostenelilor voastre secerati, in camara cea cereasca;
Bucurati-va, sfintilor parinti, care la cele sapte soboare din toata lumea marturisirea credintei celei adevarate ati marturisit si intarit;
Bucurati-va, cei ce viforul viclesugurilor cele ereticesti ati linistit;
Bucurati-va, cei ce ati lamurit noua dogma credintei celei adevarate;
Bucurati-va, cei ce si pana acum, cu invatatura voastra, Biserica lui Hristos de eresuri si de dezbinari o aparati;
Bucurati-va, sfintilor ierarhi, care cu cuvantul si cu viata luminos ati stralucit;
Bucurati-va, ca in lumina cea neinserata, cu fiii vostri cei duhovnicesti locuiti;
Bucurati-va, ;
Bucurati-va, Sfintilor toti, rugatori fierbinti catre Dumnezeu, pentru toata lumea!

Condacul 5:

Rascumparati fiind, prin scurgerea Sangelui Tau cel dumnezeiesc, Mantuitorule, si cu dreptate slujind tie toti sfintii pe pamant, acum ca niste stele prea luminoase stralucesc pe taria Bisericii, si pe noi, care inotam in marea pacatelor acestei vieti, la calea cea dreapta ce duce la patria cereasca ne povatuiti. Pentru aceasta multumire lui Dumnezeu ii aducem, cu bucurie, cantand: Aliluia!;

Icosul 5:

Vazand, sfintilor mucenici, ca in lumea aceasta toate sunt desertaciune si supuse stricaciunii, v-ati silit preavesnicului Dumnezeu sa-l placeti si sa schimbati prin cumplitele chinuri, cele stricacioase. Pentru aceasta, v-ati invrednicit a sta aproape de infricosatorul scaun, in slava cea versnica, de unde sa nu ne uitati pe noi, cei ce savarsim pomenirea voastra si graim catre voi unele ca acestea:

Bucurati-va, sfintilor mucenici, rabdator de patimi, care cu sangele vostru ati pecetluit credinta vostra cea dreapta in Hristos;
Bucurati-va, ca nu v-ati temut de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida;
Bucurati-va, cei ce chinuri infricosatoare ati rabdat;
Bucurati-va, cei ce patimile lui Hristos cu osardie ati ravnit;
Bucurati-va, cei ce ati biruit cruzimea chinuitorilor celor cumpliti;
Bucurati-va, cei ce prin foc si prin apa ati trecut si in odihna vesnica ati intrat;
Bucurati-va, marturisitorilor si sfintilor mucenici, care pentru dreapta credinta si pentru cinstirea sfintelor icoane ati patimit;
Bucurati-va, preacuviosilor mucenici, care cu Domnul in rugaciune ati vorbit si cu patimile Sale pe diavol ati biruit;
Bucurati-va, ca pentru slava si cinstea Imparatului ceresc ati luptat;
Bucurati-va, ca slava biruintei de la Hristos din ceruri ati primit;
Bucurati-va, cei ce multe si felurite minuni, intru slava lui Dumnezeu, pe pamant ati savarsit;
Bucurati-va, ;
Bucurati-va, Sfintilor toti, rugatori fierbinti catre Dumnezeu, pentru toata lumea!

Condacul 6:

Neamurile crestinesti propovaduiesc marirea voastra, Sfintilor. Caci voi ca un rai sadit v-ati aratat in mijlocul Bisericii, avand pom de viata pe Insusi Domnul, din care, gustand dulceata raiului, ati trecut cu vederea toate cele stricacioase in lumea aceasta si cu bucurie in lpumea cea cereasca ati intrat, cantand: Aliluia!

Icosul 6:

Credinta cea dreapta si faptele cele bune ale cuviosilor parinti, ca izvoarele limpezi la toata lumea stralucesc, si calea cea intunecata a vietii acesteia noua ne-o lumineaza, ca sa nu ratacim in pustiul pacatelor si ale eresurilor cele de suflet pierzatoare. Pentru aceasta cu laude le cantam lor:

Bucurati-va, cuviosilor parinti, care lumea si toate cele din lume, pentru dragostea lui Hristos Dumnezeu, de buna voie le-ati lepadat;
Bucurati-va, cuvioaselor maici, care calatoria vietii pamantesti, zi si noapte luptand, ati savarsit ;
Bucurati-va, pustnicilor, care in pesteri si in munti cu fiarele ati vietuit;
Bucurati-va, postitorilor, care vremelnica viata in foame si in sete ati petrecut;
Bucurati-va, stalpnicilor, care gerul si zaduful pentru imparatia cea cereasca ati ati rabdat;
Bucurati-va, schivnicilor, care in linistea inimii pe Dumnezeu ati cantat;
Bucurati-va, fecioarelor, care fecioria ati pazit si lui Hristos Mielul cel fara prihana ati urmat;
Bucurati-va, slujitorilor alesi, care smerenia lui Hristos ati dobandit;
Bucurati-va, cei ce viata cea de obste, in dragoste frateasca ca ingerii ati petrecut;
Bucurati-va, cei intelepti si blanzi, care povatuitori calugarilor ati fost;
Bucurati-va, ca prin truda iubitorilor de straini bunatatile cele de sus le-ati castigat;
Bucurati-va, cei ce in odihna Domnului ati intrat;
Bucurati-va, Sfintilor toti, rugatori fierbinti catre Dumnezeu, pentru toata lumea!

Condacul 7:

Voind preabunul Dumnezeu sa arate lumii ca nu in zadar se ostenesc toti acei ce fac voia Lui, ci mare plata s-a gatit lor intru Imparatia cerurilor, a preamarit cetele de sfinti ai Sai, care in tot chipul au slujit Lui pe pamant, ca si noi sa ravnim vietii lor si aceeasi slava cereasca sa o dorim, cantandu-I Lui neincetat: Aliluia!

Icosul 7:

Zis-a Domnul: . Aceste cuvinte ale Stapanului sunt deosebit de potrivite voua Sfintilor toti. Caci voi, desi ati murit pe pamant cu trupul, dar cu sifletele pururea sunteti vii in locasurile cele de sus si multe minuni in lume savarsiti. Cu mijlocirea voastra cea fierbinte catre Dumnezeu, ajutati-ne noua, celor ce graim catre voi asa:

Bucurati-va, cei ce cu mintea voatra cea inalta de Dumnezeu cel adevarat L-ati cunoscut;
Bucurati-va, cei ce cu credinta voastra cea dreapta in Sfanta Treime, fara de prihana ati petrecut;
Bucurati-va, cei ce pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, adevarat Dumnezeu si om desavarsit L-ati marturisit;
Bucurati-va, cei ce in mantuitoarele Lui patimi fara indoiala ati crezut;
Bucurati-va, cei ce cu credintacea dreapta ca stelele straluciti;
Bucurati-va, caci cu trupul pe pamant ati umblat, iar cu mintea in cer ati vietuit;
Bucurati-va, ca prin moartea cea vremelnica la viata cea fara de sfarsit ati trecut;
Bucurati-va, ca prin calea cea stramta dupa cuvantul Domnului ati mers;
Bucurati-va, ca prin portile cele ingeresti in imparatia cea cereasca ati intrat;
Bucurati-va, mostenitorilor ai bunatatilor celor vesnice;
Bucurati-va, grabnici rugatori pentru mantuirea noastra;
Bucurati-va, ;
Bucurati-va, Sfintilor toti, rugatori fierbinti catre Dumnezeu, pentru toata lumea!

Condacul 8:

Cu ochii cugetului privind la locasurile de sus, unde toti Sfintii dupa ostenelile cele pamantesti se odihnesc, noi cei ce pe pamant si in trup imbracati, macar ca nu putem cunoaste fericirile cele de acolo, dar cu credinta intelegandu-le, iar cu inima gustandu-le, cantam lui Dumnezeu Celui minunat intru sfintii Sai: Aliluia!

Icosul 8:

Atottiitorule, Doamne, Cel ce cunosti multimile stelelor si la toate le-ai dat nume, Tu singur stii pe nume pe toti cei ce bine ti-au placut tie. Iar noi, lucrul mainilor Tale fiind, precum nisipul marii a-l numara, asa si numarul tuturor sfintilor a-I spune nu se poate, decat numai pe cei alesi robi ai Tai, care de la inceputul lumii bine ti-au placut, pe nume ii chemam, zicand:

Bucurati-va, Adam si Eva, strabuni a tot neamul omenesc;
Bucurati-va, Abel si Set, cei dintai din lume iubitori de dreapta credinta;
Bucurati-va, Noe, al doilea incepator al neamului omenesc, si Avraam, primitorul asezamantului lui Dumnezeu;
Bucurati-va, Moise, de Dumnezeu vazatorul si Aaron, intaiul preot in Legea cea veche;
Bucurati-va, Enoh si Ilie, cei ce cu trupul moarte nu ati gustat si la cer ati fost luati;
Bucurati-va, Isaie, David si Daniel, vazatori ai tainelor lui Dumnezeu;
Bucurati-va, Ioachim si Ana, care ati nascut pe Fecioara Maria, Maica lui Hristos, Dumnezeul nostru;
Bucurati-va, Petru si Pavel, Iacob si Ioan, cei mai alesi apostoli ai lui Hristos;
Bucurati-va, Nicolae, Vasile, Grigorie, Ioan si Atanasie, stalpii cei neclintiti ai Bisericii lui Hristos;
Bucurati-va, Antonie, Pahomie, Eftimie, Ilarion si Sava, mari povatuitori ai calugarilor;
Bucurati-va, Gheorghe, Dimitrie, Eustatie si Pantelimon, mari mucenici ai lui Hristos;
Bucurati-va, Varvara, Irina, Paraschiva, Ecaterina si toate mucenitele, care cu sangele vostru ati adeverit biruinta credintei;
Bucurati-va, Sfintilor toti, rugatori fierbinti catre Dumnezeu, pentru toata lumea!

Condacul 9:

Toti sfintii Tai, Doamne, urmand cetele ingeresti, neincetat slavesc in cer, Prea sfant numele Tau: Sfant, Sfant, Sfant! Impreuna cu acestea si noi pacatosii, pe pamant, cu buze de taina cantam: Aliluia!

Icosul 9:

Ritorii cei cu desarta intelepciune nu se pricep a spune: Cum voi toti Sfintii, fiind asemenea noua, oamenii in trup patimas, nu v-ati biruit de patimi, ci, barbatia voastra, pe vrajmasii cei fara de trup ati biruit? Iar noi, preaslavind pe Domnul, Cel ce v-a intarit pe voi, laudam vitejia voastra si cu multumire graim:

Bucurati-va, Sfintilor Toti, ca pentru dragostea lui Dumnezeu viata voastra nu ati crutat;
Bucurati-va, cei ce lumea si pe stapanitorul ei ati biruit;
Bucurati-va, ca toatemrejele sarpelui celui din vechime, ca pe niste fire de paienjen, le-ati rupt;
Bucurati-va, cei ce sub mana cea tare e prea bunei Pronii a lui Dumnezeu v-ati smerit;
Bucurati-va, cei ce cu voia voastra voii Tatalui ceresc v-ati supus;
Bucurati-va, cei ce in trupurile si-n sufletele voastre pe Dumnezeu L-ati prea slavit;
Bucurati-va, caci cu toate faptele voastre pe Dumnezeu L-ati slavit;
Bucurati-va, ca mainile voastre la lucrarea faptelor bune le-ati ridicat;
Bucurati-va, ca pasii vostri pe calea cea adevarata ati indreptat;
Bucurati-va, cei ce nu v-ati lipit inima catre bogatii, sau desfatarea lumeasca;
Bucurati-va, ca numai catre bucuria cea vesnica ati cugetat;
Bucurati-va, ;
Bucurati-va, Sfintilor toti, rugatori fierbinti catre Dumnezeu, pentru toata lumea!

Condacul 10:

Pe calea mantuirii drept mergand si invatandu-va, Sfintilor toti, v-ati aratat ca niste pomi bine roditori la izvoarele apelor si ati adus la vreme lui Dumnezeu rod de fapte bune. Iar acum in Edenul cel de sus, in fericirea cea negraita, desfatandu-va, pomeniti-ne si pe noi, fratii vostri, care laudam grija voastra cea parinteasca pentru mantuirea noastra si lui Dumnezeu cantam: Aliluia!

Icosul 10:

Ca un zid tare, impotriva vrajmasului, sunteti voi pentru noi, Sfintilor toti, si fierbinte rugatori catre Hristos, pentru tot neamul crestinesc. Pentru aceasta de sagetile nevazutilor luptatori pururea fiind voi paziti, cu bucurie graim:

Bucurati-va, frumusetea cea mare a neamului omenesc;
Bucurati-va, mantuirea cea de-a pururea in calatoria noastra cea pamanteasca;
Bucurati-va, ca ne sunteti noua ajutatori puternici, in lupta cu vrajmasii mantuirii noastre;
Bucurati-va, ca de sabia maniei lui Dumnezeu cu rugaciunile voastre ne aparati pe noi ;
Bucurati-va, ca, ispititi fiind, si noua ne ajutati cand cadem in mrejele ispitelor;
Bucurati-va, ca de pocainta noastra a pacatosilor va bucurati;
Bucurati-va, cei ce in tot locul si in toata vremea pe pamant bine ati vietuit;
Bucurati-va, cei ce chiar de ati gresit, dar cu si cu lacrimi intinaciunea pacatului ati spalat;
Bucurati-va, cei ce de la Adam si pana acum intru nadejdea vietii cele vesnice ati adormit;
Bucurati-va, cei ce de la apus si de la rasarit ati venit si in sanul lui Avraam v-ati odihmit;
Bucurati-va, ca ceata voastra pururea se mareste cu cei noi de pe pamant veniti;
Bucurati-va, ca prin voi locurile duhurilor celor cazute, in soborul ingeresc se implinesc;
Bucurati-va, Sfintilor toti, rugatori fierbinti catre Dumnezeu, pentru toata lumea!

Condacul 11:

Cantarile noastre cele de lauda, macar de ar fi ca intunericul de multe la numar, nu vor fi de ajuns spre marirea faptelor faptelor voastre celor bune, Sfintilor toti. Noua neputinciosilor mai bine ar fi sa iubim tacerea; dar ca sa nu ne aratam lenesi si nemultumitori, pentru milele si darurile lui Dumnezeucele pentru voi primite, Stapanului Celui ce v-a preaslavit pe voi ii cantam: Aliluia!

Icosul 11:

Voi, Sfintilor toti, sunteti faclii luminii celei nespuse, inaintea scaunului Preasfintei Treimi, impreuna cu cetele ingerilor, caci in rugaciuni pentru noineincetat sunteti si pe cararea cea luminoasa a mantuirii povatuiti pe cei ce graiesc catre voi asa:

Bucurati-va, faclii ale focului celui nematerialnic;
Bucurati-va, locuitori ai locasului Tatalui ceresc;
Bucurati-va, strugurii viei lui Hristos;
Bucurati-va, ale raiului flori bine mirositoare;
Bucurati-va, rauri de viata curgatoare, care potoliti setea noastra cea duhovniceasca;
Bucurati-va, nori de ploaie purtatori, ce ne racoriti pe noi in zaduful ispitelor;
Bucurati-va, caci cu suflarea voastra cea duhovniceasca iarna mahnirii de la sufletele noastre o alungati;
Bucurati-va, privighetorilor, cu dulci cantari, care ne vestiti noua primavara cea duhovniceasca a vesnicei fericiri;
Bucurati-va, punte inchipuita, a carei mila o varsati peste noi;
Bucurati-va, buni carmaci, care de potopul pacatelor ne feriti pe noi;
Bucurati-va, povatuitori credinciosi, care ne indreptati pe noi la patria cea cereasca;
Bucurati-va, ;
Bucurati-va, Sfintilor toti, rugatori fierbinti catre Dumnezeu, pentru toata lumea!

Condacul 12:

Darul cel dat voua de la Dumnezeu, ca o rasplata pentru multimea faptelor voastre cele bune, cine dintre pamanteni poate sa-l povesteasca, o Sfintilor? Caci precum am socoti apa marii cu picatura, asa si ale voastre minuni si faceri de bine, care prin voi ni se dau noua, nu este cu putinta a se numara. Pentru aceea, savarsim marita serbarea aceasta, cu bucurie si cu umilinta, iar lui Dumnezeu, Celui ce toate prin voi lucreaza, ii cantam: Aliluia!

Icosul 12:

Cantand tie, Atottiitorule Stapane, toti laudam preasfant numele Tau, ca de la inceputul lumii in diferite chipuri ai aratat pe pururea pomenitii Sfintii Tai, care tie unuia Dumnezeu, in Treime slavit, ti-au placut. Cu rugaciunile carora de toate rautatile izbaveste pe cei ce graiesc catre dansii:

Bucurati-va, Sfintilor toti, placutilor lui Dumnezeu, impreuna cu pururea Fecioara Maria, cea mai preasfantadecat toata faptura;
Bucurati-va, si voi ingerii cei fara de trup, pazitorii neamului omenesc;
Bucurati-va, sfintilor imparati ocarmuitori, care pe pamant cu buna cucernicie ati condus si Imparatia cea cereasca ati castigat;
Bucurati-va, judecatori care pe pamant ati judecat cu nepartinire, ca ati aflat mila si indreptarea de la Judecatorul cel mare al cerului si pamantului;
Bucurati-va, ai oraselor buni ispravnici, ca v-ati invrednicit a locui in orasul cel ceresc;
Bucurati-va, pastorii cei ravnitori ai oilor celor cuvantatoare de Hristos, Incepatorulpastorilor, ca v-ati preamarit;
Bucurati-va, buni lucratori pe pamant, care intru bunatatea inimii si in nerautate Domnului ati slujit;
Bucurati-va, calatorilor rabdatori, care ati ajuns la patria cea cereasca;
Bucurati-va, cei nebuni pentru Hristos, care ocari si dosadiripentru El ati suferit;
Bucurati-va, cei fara de arginti, care in dar tamaduire bolnavilor ati dat, iar plata din cer ati primit;
Bucurati-va, barbati si femei de toata varsta, care la chemare ati placut lui Dumnezeu;
Bucurati-va, ca voi intru Hristos una sunteti sufletele voastre in mainile Domnului sunt;
Bucurati-va, Sfintilor toti, rugatori fierbinti catre Dumnezeu, pentru toata lumea!

Condacul 13:

O, preafericitilor Parinti, implinitorii voii lui Dumnezeu, Sfintilor toti, cei ce ati castigat mostenirea vesnicelor bunatati, primiti acasta cantare a noastra de lauda, si prin rugaciunile voastre cele bine placute si primite de catre Dumnezeu, cereti noua iertarepacatelor si izbavirede chinurile cele vesnice. Ca impreuna cu voi in patria cea cereasca sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

(Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.

Rugaciunea intai catre Toti Sfintii

O, preafericitilor, placutilor lui Dumnezeu, Sfintilor toti, care stati inaintea prestolului Sfintei Treimi si va bucurati de fericirea cea negraita! Iata acum, in ziua serbarii voastre cea de obste, fratii vostri cei mai mici, care aducem voua aceste cantari de lauda si prin mijlocirea voastra cerem mila si iertare de pacate de la preabunul Dumnezeu. Ca stim bine ca toate cate voiti puteti cere de la Dansul. Deci cu smerenie nbe rugam voua ca sa rugati pe Stapanul cel milostiv sa ne dea noua duhul ravnirii voastre, spre paza sfintelor Lui porunci; ca, mergand pe urma voastra, sa putem cu buna cucernicie si fara prihana sa savarsim calatoria vietii celei pamantesti, invrednicindu-ne intru pocainta a ajunge la locasurile raiului cele preaslavite si acolo impreuna cu voi sa preaslavim pe Tatal si pe Fiul si pe Duhul Sfant, in vecii vecilor. Amin

Rugaciunea a doua catre Toti Sfintii

Catre voi, Sfintilor toti, ca si catre niste lumini povatuitoare, care cu faptele voastre ati luminat calea cerescului rasarit, cu smerenie imi plec eu pacatosul genunchii inimii mele si din adancul sufletului strig: Rugati-va pentru mine iubitoruluide oameni Dumnezeu, ca sa nu ma lase sa ratacesc prin raspantiile pacatului, ci sa-mi luminezi mintea si inima mea, cu lumina harului Sau, ca intarit fiind cu acest har, sa pot, cealalta vreme, sa umblu pe cararea cea dreapta. Ajutati-ma pe mine voi, cei cu invatatura cea mantuitoare a lui Hristos, ati luminat Biserica Lui si cu sfintele si de Dumnezeu inteleptitele canoaneneclintit ati intarit-o, ierarhilor si parintilor ai turmei lui Hristos, care cu rugaciunile si cu slujirea sfintelor dumnezeiestilor taine, pe toti credinciosii ati sfintit si I-ati invatatsa umble dupa poruncile lui Dumnezeu. Rugandu-va pe voi, pururea fericitilor, rabdatorilor de patimi ai lui Hristos si mucenicilor, care inaintea stapanirilor pe Hristos Dumnezeu cu buna indrazneala L-ati marturisit, si cinstit sangele vostru pentru El ati varsat, cuviosilor si dreptilor, cei ce prin calea cea stramta si cu necazuri viata v-ati savarsit si cu omorarea trupului si a patimilor v-ati rastignit lui Hristos, cereti-ne noua de la Hristos Dumnezeu iertarea pacatelor, indreptarea vietii si toate bunatatile cele trebuincioase, pentru viata cea vremelnica si pentru cea vesnica. O, preacinstit si preamarit Sobor al Sfintilor lui Dumnezeu, cei ce ca ingeriifara de trup ati vietuit si Domnului ati placut, fiti-ne mijlocitorii si rugatorii nostri! Cautati cu dumnezeiasca dragoste spre noi strainii si calatorii si, cu puterea si cu darul ce vi sa dat voua de la Dumnezeu, indreptatine si pe noicatre patria cereasca, intariti neputinta noastra, aparati-ne pe noi de ispite si de inselaciuni, pazindu-ne de caderea in pacat. Treziti in noi dragostea cea sfanta pentru Domnulsi ravna pentru mantuirea noastra. Saditi in inimile noastre frica cea dumnezeiasca. Indreptati pasii nostri spre lucrarea poruncilor lui Hristos si spre implinirea voii lui Dumnezeu- Tatal. Faceti ca sa vietuim noi viata aceasta intru dreptate. Pururea sa ne aducem aminte de ceasul mortii si de infricosatoareas doua Dumnezeului si Mantuitorului Iisus Hristos. Ca prin darul si iubirea Lui de oameni fiind paziti si mantuiti, sa ne invrednicim si noi pacatosii si nevrednicii, impreuna cu voi, in imparatia cea cereasca a ne inchina inaintea sfantului prestol al Domnului si, multumind cu bucurie, sa slavim pe preasfanta si de viata facatoaresi nedespartita Treime: pe Tatal si pe Fiul si pe Preasfantul Duh, in vecii vecilor. Amin!

Acatistul Sfantului Ioan Rusu

Acatistul Sfantului Ioan Rusu

Ioan Rusu - Sfant Cuvios !

Nou facator de minuni !

(27 mai)

Troparul Sfantului Ioan Rusu

Cel ce te-a chemat pe tine de pe pamant la lumea cea cereasca, tine si dupa moarte, neschimbat, trupul tau, Sfinte. Caci tu in Asia ai fost dus prizonier si acolo te-ai unit cu Hristos, Ioane. Deci pe Acela roaga-l sa mantuiasca sufletele noastre.

Condacul 1

Veniti, credinciosilor, sa-l laudam pe cel care, rob fiind, a stapanit peste patimi! Veniti sa-l laudam pe cel in care s-a oglindit Rasaritul Rasariturilor! Celui care din Rusia a fost adus, ca sa imparta lumii intregi bincuvantarile lui Dumnezeu, sa-i cantam: Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Icosul 1

Hranitu-te-ai din tinerete cu lumina adevarului, o, prea minunatule Ioane, sorbind dulceata invataturilor dumnezeiesti. Ai urmat cuvantul Celui Ce a zis: "Cine crede in Mine, sa-si ia cruce si sa-Mi urmeze Mie", si pentru aceasta noi te laudam:

Bucura-te, podoaba a Bisericii sobornicesti, Mireasa lui Hristos;
Bucura-te, masa duhovniceasca a celor doritori de curatenie;
Bucura-te, odrasla sfanta a pamantului rusesc trimisa la tainic apostolat;
Bucura-te, mostenitor al infranarii Cuviosilor Antonie si Teodosie de la Pecerska;
Bucura-te, ca ai crescut intr-o familie binecredincioasa;
Bucura-te, ca ai luptat impotriva turcilor hulitori ai lui Hristos;
Bucura-te, ca nu te-ai biruit de deznadejde cand ai primit crucea robiei;
Bucura-te, ca intarit fiind de Dumnezeu ai rabdat batai nenumarate;
Bucura-te, ca scuiparile nu au intinat frumusetea ta launtrica;
Bucura-te, piatra de care s-au sfaramat sfaturile cele nelegiuite ale chinuitorilor;
Bucura-te, ca desi ti-au ars parul si pielea capului, nu te-ai plecat lor;
Bucura-te, ca ai fost vrednic urmas al cetelor de mucenici si mucenite;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 2:

"Cine poate sa ma desparta de dragostea Hristosului meu? Ca rob ascult poruncile tale, dar in credinta mea in Domnul Hristos nu imi esti tu stapan. Imi amintesc patimirile Sale si sunt bucuros sa primesc si eu cele mai cumplite chinuri, dar de al meu Iisus Hristos nu ma lepad", i-ai spus stapanului turc, cantand in inima ta: Aliluia!

Icosul 2:

Au parasit dreapta credinta cei care s-au temut de suferinta si cei iubitori de desfatari, primind invataturile ratacite ale lui Mahomed, dar tu te-ai aratat ca un nou Ilie, neplecandu-ti genunchii la dumnezeu strain. Rugandu-te sa pazesti turma lui Hristos de orice inselare, te cinstim ca pe un parinte al nostru:

Bucura-te, ca nu ai cartit impotriva lui Dumnezeu pentru patimirile tale;
Bucura-te, ca ai primit rastignirea voii tale prin loviturile celor ce te prigoneau;
Bucura-te, cel ce unindu-te cu Hristos te-ai asemanat lui;
Bucura-te, ca desi ai fost pus sa traiesti intre animale, ai vietuit ingereste;
Bucura-te, ca prin nevointele tale grajdul se umplea de buna-mireasma;
Bucura-te, ca sfintindu-l prin rugaciune, nu ai primit sa te muti din el;
Bucura-te, ca te impartasesti in fiecare saptamana cu Sfintele Taine;
Bucura-te, ca ai purtat cu sfiala si smerenie numele Botezatorului;
Bucura-te, ca ai purtat in minte si in inima pilda sa jertfelnica;
Bucura-te, ca fara tulburare din furtuna incercarilor ai iesit;
Bucura-te, ca prin statornicia in credinta esti pilda tuturor;
Bucura-te, candela care ai ars cu undelemnul rabdarii;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 3:

Nu numai credinciosii au priceput sfintenia vietuirii tale, ci si inchinatorii lui Allah, caci prin rugaciune ai trimis stapanului tau o farfurie cu mancare, din Procopie pana la Mecca, pe care lucru neputand sa-l inteleaga, toti au strigat: Aliluia!

Icosul 3:

Nimic nu este cu neputinta celor ce cred cu tarie ca Facatorul cerului si al pamantului degraba plineste rugaciunile lor. Chiar de nu am vazut cu ochii trupesti, dar cu inima credem ca ai facut si ceea ce parea cu neputinta, numai pentru a arata stapanului tau si celor dimpreuna cu el puterea Domnului tau. Pentru care iti cantam:

Bucura-te, ca nu te-ai indoit in credinta ta, avand nadejde neclintita in Dumnezeu;
Bucura-te, ca de la Procopie la Mecca ai trimis o farfurie cu mancare;
Bucura-te, ca desi turcii au ras de tine, ai simtit binecuvantarea cereasca;
Bucura-te, ca sapanul tau intorcandu-se acasa a inceput sa te cinsteasca;
Bucura-te, ca pana si cei intunecati la minte au priceput sfintenia ta;
Bucura-te, ca la inmormantarea ta au venit chiar si musulmani si armeni;
Bucura-te, din randuiala cereasca farfuria aceea este si astazi semn al minunii savarsite de tine;
Bucura-te, ca dupa multe veacuri aratandu-te femeii la care se afla farfuria i-ai cerut sa o aduca la biserica;
Bucura-te, ca cei care cereau semne si minuni au primit cu prisosinta;
Bucura-te, ca te-ai asemanat proorocilor din legea cea veche;
Bucura-te, stavila care opresti ratacirile si izgonesti lupii de la turma cea cuvantatoare;
Bucura-te, ca pe toti i-ai coplesit prin virtutile si minunile tale;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 4:

Nu a tinut Dumnezeu lumina ascunsa sub obroc, ci a randuit ca moastele tale intregi si bine mirositoare sa fie primite de credinciosi ca o pecete a binecuvantarii tale. Pentru care si noi, bucurindu-ne cu cei care s-au atins de ele, Ii cantam celui care da adevarata viata celor care cred in El: Aliluia!

Icosul 4:

Degeaba a incercat vrajmasui mintuirii, diavolul, sa nimiceasca prin foc moastele tale, caci trupul tau s-a miscat in mijlocul flacarilor ca si cum nu s-ar fi cunoscut moartea. Turcii care au vazut aceasta s-au infricosat si au fugit, lasand in urma odoarele bisericii pe care vroiau sa le fure, iar crestinii s-au umplut de mirare, cantandu-ti:

Bucura-te, nou Ilie prin ravna catre cele ceresti;
Bucura-te, ca la fel ca acela te-ai lasat mistuit de dragostea Sfanta;
Bucura-te, ca nu imbracamintea, ci trupul tau ne-ai lasat noua ca acoperamant;
Bucura-te, ca deasupra mormantului tau a stralucit o lumina cereasca;
Bucura-te, ca gasind moastele tale, credinciosii au tresaltat cu duhul;
Bucura-te, ca toti cei ce le saruta, iau binecuvantare;
Bucura-te, ca inchinandu-se lor, gasesc scapare din framantarile lor;
Bucura-te, ca ele sunt marturie ca Domnul pe care L-ai slujit este adevaratul Dumnezeu;
Bucura-te, ca El a dat viata mostelor tale cand au fost aruncate in foc;
Bucura-te, ca trupul tau s-a miscat in mijlocul flacarilor;
Bucura-te, ca a ramas nevatamat, aratand sfintenia ta;
Bucura-te, ca a fost adus in Grecia, pentru a fi martor al minunilor tale;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 5:

Cine stie multimea minunilor tale? Cine cunoaste cata multime de oameni ai ajutat spre slava Dumnezeului parintilor nostri? Doar o mica parte din lucrarile tale afland noi, Ii multumim Celui Ce te-a proslavit intre cei iubiti ai Sai, si Ii cantam: Aliluia!

Icosul 5:

Nou Doctor fara-de-arginti fiind, urmand Doctorului sufletelor si al trupurilor, nu ai pregetat sa sari in ajutorul bolnavilor care te-au chemat cu credinta, ci le-ai adus grabnica tamaduire. Iar noi, auzind acestea, te laudam asa:

Bucura-te, impreuna cu Cosma si Damian, cu Chi si Ioan;
Bucura-te, cu toti doctorii fara-de-plata;
Bucura-te, ca nu de la tine, ci de la Domnul ai adus izbavire din dureri;
Bucura-te, vistierie nesfarsita de tamaduiri;
Bucura-te, ca celui paralitic de zece ani i-ai vindecat picioarele;
Bucura-te, ca el nu a sovait a merge la biserica ta sa iti multumeasca;
Bucura-te, ca prin mir ai dat sanatate unei femei bolnave;
Bucura-te, de laudele celor cinci copii ai ei;
Bucura-te, ca asculti rugaciunile copiilor pentru parintii lor;
Bucura-te, ca Atanasia a adus barbatului ei aghiasma si ulei din candela ta;
Bucura-te, ca ungandu-se cu credinta, acestuia i s-a tamaduit pieptul;
Bucura-te, alinatorul durerilor celor in suferinta;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 6:

Un bolnav din Atena a refuzat sa primeasca ajutorul doctorului, temandu-se ca isi va pierde viata, dar tu te-ai aratat in vis nepoatei sale, indemnand-o sa-l trimita la acela pentru tamaduire. Auzind ca nu i se va intampla nimic rau si ca vei tine chiar tu mana celui care il va opera, el a primit cu incredere sfatul tau si a aflat tamaduirea, pentru care a cantat Domnului cu multumire: Aliluia!

Icosul 6:

Vindecand prin harul lui Dumnezeu boli de nevindecat, desi nu ai invatat de la oameni mestesugul doctoricesc, te-ai aratat mai iscusit decat cei ce si l-au insusit pe acesta prin stiinta lumeasca. Iar cei ce cunosc puterea ajutorului tau iti canta:

Bucura-te, vas de mir neimputinat si de sanatate izvorator;
Bucura-te, venind in sprijinul celor neputinciosi pe care ii bantuiesc deznadejdea;
Bucura-te, cel ce prin suferintele tale ai primit darul de a alina suferintele celor aflati in nevoi;
Bucura-te, ca ai indepartat chiagurile de sange din capul Vasulei;
Bucura-te, ca unui copil i-ai tamaduit picioarele paralizate;
Bucura-te, ca mama caruia i-ai vindecat copiii a venit sa iti multumeasca;
Bucura-te, cel ce vindeci copiii incercati de boala;
Bucura-te, ca parintii lor alearga la tine cu nadejde;
Bucura-te, ca unei batrane garbove i-ai indreptat spatele;
Bucura-te, ca in chip de doctor te-ai aratat unui medic necredincios;
Bucura-te, ca vindecandu-se de cancer, aceasta a crezut in Dumnezeu;
Bucura-te, ca ai izbavit de o veche suferinta pe preotul care slujea in biserica ta;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 7:

"Sfinte Ioane, ma urasti?" - a intrebat cuprinsa de deznadejde Arhondula, parandu-i-se ca rugaciunile ei pentru a avea urmasi nu au avut nici un folos. Tu insa i-ai aparut nu dupa multa vreme si i-ai spus ca sfintii nu urasc pe nimeni, si ca voia Domnului era ca sa se bucure de copii abia dupa doi ani. Iar ea, dupa ce a vazut implinirea cuvintelor tale, i-a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7:

De multe ori am crezut ca rugaciunile noastre sunt zadarnice, ca pentru pacatele noastre fata Domnului s-a intors de la noi si ne asteapta pierzania, dar la vremea cuvenita El a plinit toate cererile noastre cele bune: Sfinte Ioane, ajuta-ne sa simtim in toate zilele vietii noastre ocrotirea cereasca, ca sa iti putem canta:

Bucura-te, reazem al celor impovarati de greutatile vietii;
Bucura-te, ca auzi suspinurile si stergi lacrimile oamenilor;
Bucura-te, cel ce nu te-ai maniat pe Arhondula care a cartit impotriva ta;
Bucura-te, cel ce i-ai spus ca sfintii nu urasc pe nimeni;
Bucura-te, ca deznadejdea care o bantuia i-ai schimbat-o in nadejde;
Bucura-te, ca la vremea randuita de Domnul, ea s-a invrednicit sa aiba copii;
Bucura-te, ca pentru rabdarea ei a fost rasplatita nu doar cu un copil, ci cu mai multi;
Bucura-te, ca ne-ai intarit evlavia fata de cei proslaviti de Dumnezeu;
Bucura-te, podoaba cereasca care nu cruti osteneala pentru a-i sprijini pe oameni;
Bucura-te, folositorul cel prea cald al credinciosilor care cred minunilor tale;
Bucura-te, ca familia ta este Biserica Mantuitorului;
Bucura-te, ca celor ce nu fug de greutatile vietii le dai curajul sa iasa intariti din ele;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 8:

Ca o fiara urla Caterina, cand era chinuita de diavol, inspaimantandu-i pe cei care o vedeau, dar a alergat fara sa se indoiasca la ajutorul tau, si aparandu-i in vis i-ai vestit izbavirea. Si noi cadem, sfinte, inaintea ta rugandu-te sa ii eliberezi pe toti cei care sunt robiti de ingerii cazuti, ca sa cante impreuna cu noi Celui Ce a infrant puterile intunericului: Aliluia!

Icosul 8:

Cazi inaintea tronului Dumnezeirii, Sfinte Ioane, si mijloceste pentru toti cei care suntem ispititi de vrajmasul diavol ca sa primim ajutor in lupta duhovniceasca si sa dobandim tarie in credinta noi, cei ce te laudam:

Bucura-te, ca ai gonit pe diavolul care o chinuia pe Caterina;
Bucura-te, ca dupa aceasta, multi demonizati au fost adusi la racla ta;
Bucura-te, purtatorule de Duh Sfant care ai mijlocit tamaduirea lor;
Bucura-te, ca prin lacrimi si nevointe i-ai infricosat pe diavoli;
Bucura-te, caderea nelegiuitilor vrajmasi si ridicarea celor ce lupta cu acestia;
Bucura-te, lant care fereci pe faptuitorul celor rele;
Bucura-te, ca pe cei care sufera de tulburarile mintii ii izbavesti;
Bucura-te, cel ce avand harisma deosebirii vezi lucrarea diavolului;
Bucura-te, ca ne povatuiesti cum sa scapam din cursele lui viclene;
Bucura-te, ca si in vremurile de pe urma vei fi calauza pentru credinciosi;
Bucura-te, ca impreuna cu tot soborul sfintilor vei veghea asupra lor;
Bucura-te, cel ce prin suportarea prigonirii ai ajuns pavaza pentru crestinii prigoniti;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 9:

Precum s-a intors fiul cel risipitor la tatal sau, asa si tanarul Tanasia care dupa multe rautati a ajuns sa isi loveasca mama, prin tainica ta mijlocire s-a intors cuprins de pocainta inapoi la dragostea cea fireasca. La fel i-ai cantat Dumnezeului indurarilor: Aliluia!

Icosul 9:

Multi sunt cei care apuca pe drumuri gresite, iar rudele lor sunt cuprinse de jale. Vino si intoarce-i la slujirea lui Hristos pe cei care au cazut in pacat, fiind prinsi in cursele vrajmasilor si biruiti de patimile ucigatoare de suflet, ca sa iti cante alaturi de noi:

Bucura-te, ruda duhovniceasca a Sfantului Stelian;
Bucura-te, cel ce ocrotitor al tinerilor fiind, te intristezi de caderile lor;
Bucura-te, mangaiere prea-dulce pentru parintii fiilor risipitori;
Bucura-te, ca mama lui Tanasis si-a vazut dorinta implinita;
Bucura-te, ca vazandu-si fiul acasa s-a bucurat impreuna cu cetele ingeresti;
Bucura-te, ca te ingrijesti ca cei ce s-au pocait sa nu se intoarca la cele rele;
Bucura-te, ca ii linistesti pe cei care sufera amar pentru caderile celor apropiati lor;
Bucura-te, ca dai nadejde in mila Celui Ce a venit pentru cei pacatosi;
Bucura-te, ca nici o cadere nu poate stavili randuiala lui Dumnezeu;
Bucura-te, cel ce ne inveti sa uram pacatul, fara a-i judeca pe cei care cad in el;
Bucura-te, cel ce ne ajuti sa ne vindecam de slabiciunile noastre ascunse;
Bucura-te, ca ne indemni sa ne rugam unii pentru altii;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 10:

Desi vaduva care fusese lipita de casa nu ti-a cerut niciodata ajutorul, plangerea a ajuns si la urechile tale, si tu nu ai sovait sa o linistesti, incurajand-o sa se duca la judecata pentru a dobandi ce i se cuvenea. Stiind ca mijlocirea ta este mai tare decat cerbicia judecatorilor iubitori de arginti, te chemam si noi in ajutorul celor nedreptatiti, al celor ce Ii canta Dreptului Judecator: Aliluia!

Icosul 10:

Arzatoare fiind dragostea ta pentru oameni, nu numai pe cei care au auzit de numele tau ii ajuti, ci si pe multi din cei greu incercati de nevoi. Sa nu ramana departe de mila ta cei pe care ii poti ajuta, ca vazand puterea ta sa iti cante impreuna cu noi:

Bucura-te, ca ai ajutat-o pe vaduva pe care rudele vroiau sa o insele;
Bucura-te, ca ai asezat-o in casa care i-a ramas mostenire;
Bucura-te, ca s-au rusinat cei care cugetau viclesuguri cu nerusinare;
Bucura-te, ca ai sarit in ajutorul celei ramase fara ajutor de la oameni;
Bucura-te, ca pe multi altii i-ai izbavit din cursele vrajmasilor;
Bucura-te, ca traiesti fericirea celor insetati de dreptate;
Bucura-te, prigonitorule al celor ce prigonesc;
Bucura-te, luptator destoinic impotriva inselatoriei, furtisagului si nedreptatii;
Bucura-te, cel care rastorni urzelile judecatorilor nevrednici;
Bucura-te, ca esti iscusit judecator si nu te pot insela cei ce ti se roaga cu fatarnicie;
Bucura-te, balanta a Dreptului Judecator spre care alergam in necazuri;
Bucura-te, cel care ii imbraci pe cei saraci si ii hranesti pe cei flamanzi;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 11:

De multe ori uitam sa ii praznuim pe cei de care lumea nu a fost vrednica, pe sfintii care au stralucit printr-o vietuire aleasa luminand pamantul. Tu, dar, Sfinte Ioane, te bucuri impreuna cu ei cand cinstim pomenirea voastra si pentru ca v-a randuit ca aparatori ai nostri Ii multumim Domnului prin cantarea: Aliluia!

Icosul 11:

"Asa sunt uitati prietenii?", l-ai intrebat pe batranul Nicolae care nu si-a adus aminte ca este praznicul tau, iar el auzind blanda ta mustrare a lasat toate ca sa vina si sa se inchine tie, si sa-ti cante impreuna cu cei care te iubesc ca pe un ocrotitor al lor:

Bucura-te, ca prin pomenirea ta poti ajuta credinciosilor;
Bucura-te, ca prin tine ni s-a aratat ca sfintii nu trec cu vederea praznuirea lor;
Bucura-te, ca prin aceasta am fost indemnati sa-i cinstim cu si mai multa evlavie;
Bucura-te, ca nu te-ai sfiit sa-l mustri fara de rautate pe batranul Nicolae;
Bucura-te, ca auzindu-te el a venit grabnic la moastele tale;
Bucura-te, ca s-au inaltat catre tine rugaciunile sale smerite;
Bucura-te, cel ce astepti sa avem si noi credinta curata ca a sa;
Bucura-te, ca nu te indepartezi nici de cei care nu stiu sa se roage tie;
Bucura-te, prietenule al celor ce vor sa fii aproape;
Bucura-te, cel ce nevazut calatoresti alaturi de ei pe marea vietii;
Bucura-te, ca ne chemi sa cinstim si noi cum se cuvine pomenirea ta;
Bucura-te, ca le dai credinciosilor cele de trebuinta pentru a veni la biserica ta;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 12:

Nu te vom uita, Sfinte. Nu vom uita multimea minunilor tale prin care a stralucit puterea adevaratului tau Stapan. Ajuta-ne ca pana la sfarsitul vietii noastre sa ramanem fii credinciosi ai Sfintei Biserici, ca sa nu incetam lauda: Aliluia!

Icosul 12:

Slava lui Dumnezeu pentru toate! Slava lui Dumnezeu pentru multimea de Sfinti care au crescut in Biserica Sa, unde a inflorit si Sfantul Ioan Rusul! Nespusa este tresaltarea inimilor noastre cand iti aducem cantari de lauda, Sfinte Ioane, facatorule de minuni:

Bucura-te, icoana zugravita de Imparatul Ceresc spre intarirea credinciosilor;
Bucura-te, temei de impacare al celor biruiti de manie si rautate;
Bucura-te, bucurie a celor ce afla de minunile tale;
Bucura-te, dar dumnezeiesc in vietile noastre greu incercate de felurite necazuri;
Bucura-te, cel ce cu negraita dulceata ii indreptezi pe cei nepriceputi;
Bucura-te, dascalul si indrumatorul nostru pe calea virtutii;
Bucura-te, indreptatorul celor fara de socoteala;
Bucura-te, totdeauna izbavitor al celor care te cheama in primejdii;
Bucura-te, cel ce nu ai crutat osteneala pentru a face bunatate;
Bucura-te, ca ne dai ajutor cu imbelsugare in toata vremea;
Bucura-te, ca ne arati noua milele lui Dumnezeu;
Bucura-te, si pregateste-ne sa ne bucuram impreuna cu tine in Rai;
Bucura-te, Sfinte Ioane, alesule marturisitor al lui Hristos!

Condacul 13:

O, Sfinte, Ioane, vlastar al Rusiei si faclie a Bisericii lui Hristos, primeste acum putina noastra rugaciune si nu ne lasa fara raspuns. Desi nu avem credinta celor ce au cerut ajutorul tau si l-au primit cu indestulare, credem ca ne poti ajuta si pe noi, ca sa slavim cu multumire Numele lui Dumnezeu prin laude si cantari: Aliluia!

(Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.

Rugaciune catre Sfantul Ioan Rusu

O, Sfinte Ioane, intru tot laudate si de minuni facatorule, primeste aceasta umila rugaciune de la noi, nevrednicii tai robi, caci catre tine ca la un grabnic folositor alergam noi, chemandu-te cu evlavie: vino, Sfinte, si vezi ranile si durerile noastre. Ia aminte la suspinele noastre, ca stim, Sfinte al lui Dumnezeu, ca desi ai patimit greu pentru dragostea lui Hristos, dar prin vietuirea ta ai aflat dar de la Dumnezeu, fiindca ne-am incredintat ca si dupa mutarea ta la viata cea vesnica a nazuit la ajutorul tau si ti s-a rugat cu credinta, nu a ramas neajutat. Ca cine te-a chemat si tu l-ai trebut cu vederea? Sau cine s-a rugat tie si nu l-ai auzit?

Minunile si ajutorul tau, Sfinte, ne-au facut si pe noi, pacatosii, sa alergam la ajutorul tau. Am auzit de minunea pe care ai facut-o trimitand prin rugaciune o farfurie de mancare din Procopie pana la Mecca. Am aflat de vindecarile tale minunate, de multimea de bolnavi care au aflat izbavire din suferintele lor. Credem ca Dumnezeu te-a proslavit prin minuni fara de numar. Oare pe noi ne vei lasa fara ajutor? Sa nu fim noi lepadati de la dragostea ta, Sfinte, chiar daca vietile noastre sunt pline de faradelegi.

Aducandu-ne aminte de mijlocirile tale binecuvantate, credem ca tu acelasi esti, Sfinte, astazi ca si atunci, si ca nimeni din cei ce se roaga tie nu ramane fara ajutor. Pentru aceea si noi, fiind scarbiti si in pagube, alergam la tine cu credinta si lacrimi, ingenunchind, si ne rugam tie, Sfinte Ioane, sa te rogi pentru noi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui Ce n-a trecut cu vederea rugaciunea ta cea jertfelnica, ci te-a ascultat si te-a intarit si te-a primit in cerestile locasuri, Roaga-L sa departeze de la noi dreapta Sa manie, sa apere orasele, satele si toata tara noastra de seceta, de foamete, de furtuni napraznice, de cutremur, de boli si rani aducatoare de moarte, de navalirea asupra noastra a altor neamuri si de razboiul cel dintre noi.

Mijloceste, Sfinte Ioane, pastoritilor nostri ravna fierbinte catre Dumnezeu, purtare de grija pentru mantuirea sufleteasca a pastoritilor, intelepciune in purtare si invatatura, cucernicie si tarie in ispite; tuturor carmuitorilor purtare de grija fata de supusi, iar supusilor indeplinirea cu sarguinta a tuturor indatoririlor lor, ca astfel, in pace si cu cucernicie, sa petrecem veacul acesta. Sa ne invrednicim de impartasirea bunatatilor celor vesnice in Imparatia Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia I se cuvine cinste si inchinaciune, impreuna cu Tatal cel fara de inceput si cu Preasfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciune care se citeste la vreme de boala !

Bucurandu-ma de dumnezeiasca marire la care te-ai inaltat, o, Sfinte Ioane, indraznesc sa alerg la ajutorul tau pentru tamaduire. Stiu, Parinte, ca incercarile vin din randuiala lui Dumnezeu. Stiu ca prin boala trupului, sufletul se curateste, si ca rabdarea este rasplatita de Dumnezeu. Dar de multe ori norii negri ai deznadejdii imi tulbura mintea si ma departeaza de rugaciune.

De aceea dar, o, Sfinte, gasesc alinare in cugetarea la vindecarile tale minunate. Tu ai tamaduit multimea de copii spre bucuria parintilor lor. Tu ai indreptat spatele batranei garbove, tu ai dat sanatate femeii bolnave, spre bucuria copiilor ei. Tu l-ai vindecat pe batranul Atanasiei care s-a uns cu untdelemn din candela ta. Tu ai indepartat cheagurile de sange din capul Vasulei si l-ai tamaduit pe doctorul necredincios.

Stiind grabnica ta mijlocire, te rog, o, Sfinte Ioane, ia viata mea in mainile tale si mijloceste precum stii mintuirea mea. Daca voia Domnului este sa duc cu rabdare crucea bolii, da-mi putere si ajuta-ma sa nu cartesc din cauza neputintelor. Dar daca Bunul Dumnezeu se va milostivi de mine pentru rugaciunile tale, atunci sa ma tamaduiesti fara sovaiala, noule doctor fara-de-arginti, ca vazand aceasta sa-ti multumesc tie si sa-l laud in vecii vecilor pe Doctorul sufletelor si al trupurilor, prin cantarea: Aliluia!